vineri, 13 aprilie 2012

Frunzăverde şi-o plecare, uite PDL-ul cum moare...

  În mod clar plecarea prim-vicepreşedintelui Sorin Frunzăverde din rândurile partidului de guvernământ pentru a intra în tabăra adversă, cea a liberalilor şi implicit a USL-ului a marcat un moment de cotitură în economia politică a acestui an electoral. Puteam vorbi de PDL ca şi de un butoi de pulbere şi până la această plecare. Dar acum totul este oficial. Un judeţ întreg a rupt rândurile (Caraş-Severin). Şi nu este singurul. Şi nici PNL-ul nu este singurul partid care a primit oameni din rândul „portocaliilor”. Se alege praful de guvernarea portocalie. Udrea & Co. sunt pe cale să părăsească puterea, dar nu într-un mod decent.
   Într-un partid democratic, unit în jurul unor lideri ce se bucură de susţinerea colegilor şi aflat pe ultima sută de metri a guvernării, membrii ar strânge rândurile pentru a salva şi eventual a creşte scorul electoral prin măsuri oneste şi cinstite. În orice caz, unitatea ar fi cuvântul de pe buzele tuturor. Dar de, nu este cazul PDL-ului aici. Acum o ţară întreagă este martoră a procesului de dezintegrare a unui partid ce a muncit prea mult pentru interesele propriilor membri şi prea puţin pentru interesele ţării.
    România nu este o ţară ce mai poate fi subjugată de o coaliţie politică ce are interese diferite de cele naţionale. Populaţia aceste ţări este una din ce în ce mai informată şi chiar dacă pare nepăsătoare la scena politica, oameni care au scrâşnit din dinţi la tăierea salariilor şi oamenii care au fost puşi la zid printr-o gestionare mai mult decât defectoasă a resurselor bugetare nu pot să rămână inerţi la ce se întâmplă. Şi pentru asta, am avut fenomenul din Piaţa Universităţii la începutul acestui an.
   Dar revenind la Frunzăverde şi cutremurul declanşat de plecarea acestuia, nu putem să nu ne întrebăm sau să aducem în discuţie problema traseismului politic. Oare Frunzăverde nu este tot un om ce doreşte să rămână la putere din considerente personale, indiferent de flamura ce-l poartă? Eu zic că nu. Acest ex-„greu al PDL-ului” a stat în acest partid până în urmă cu câteva zile încă de la înfiinţarea acestuia în 1993. PDL-ul sau PD-ul din trecut a mai trecut prin momente grele. Să nu uităm de „debarcarea” fondatorului acestui partid, Petre Roman. Totuşi, indiferent de starea partidului, Frunzăverde nu a plecat şi nu a fugit de greutăţi.
   Status quo-ul actual al PDL-ului este însă unul dezastruos. Un partid cu membri însetaţi de putere, a căror singur ţel este a-şi rezolva interesele proprii şi nu ale ţării, un partid care a distrus sistematic sistemul de sănătate şi cel educaţional nu poate să mai reprezinte un partid serios şi demn în ochii electoratului. Plecarea lui Sorin Frunzăverde şi a întregii organizaţii locale a PDL Caraş-Severin înseamnă de facto, începutul sfârşitului pentru „ciuma portocalie” ce s-a abătut asupra românilor.
   Cutremurul produs de această plecare a avut efecte în aproape toate judeţele unde lideri locali au plecat din PDL, motivând denaturarea partidului dar şi ignorarea permanentă a vocii oamenilor din teritoriu de către liderii centrali. Într-adevăr, între coafor, shopping şi şedinţele de partid la vârf, o Elena Udrea sau o Roberta Anastase nu au timp să mai audă vocea oamenilor. Măcar dacă fosta Miss România 1993 ar lua meditaţii la matematică să nu mai treacă prin momente penibile când numără voturile din Camera Deputaţilor am înţelege-o... Ce-i drept, la ce „dispersie” a partidelor politice se regăseşte acum în Camera Deputaţilor şi Senat (Coaliţia de guvernământ, Mircea Geoană şi USL – momentan în grevă) sunt grele numărătorile...
   Frunzăverde nu e un traseist politic, ci un om sătul de un partid ce a adus România, să-o spunem pe placul „intelectualilor” din PDL (tot mai puţini după decapitarea „de gunoi” a domnului Cristian Preda), „pe culmile disperării” sau mai pe şleau, „pe butuci”. Realitatea portocalie a lui Boc pare a fi mai degrabă roz, dar în orice caz nu se potriveşte situaţiei actuale a ţării noastre. Aşadar, mai puternici cu membrii de vază ai PDL, USL-ului nu îi rămâne practic până la alegeri decât să cânte prohodul partidului (încă de guvernământ). Iar după aceea să preia frâiele ţării şi să o conducă spre progres şi bunăstare. Vorba ceea, „Băse nu uita, a venit şi vremea ta!”. Chiar dacă suntem în săptămâna patimilor învierea acestui partid nu mai este posibilă.

Un comentariu: