Perspectivele unui tânăr student în contextul actualei guvernări

“Ai carte, ai parte” spune un vechi proverb românesc.

Încă din copilărie am învăţat că pentru a înţelege un lucru/obiect/cuvânt/acţiune trebuie pornit de la definiţie, astfel definiţiile cuvintelor care formează titlul acestui articol sunt:

PERSPECTÍVĂ, perspective, s. f. […] Fig. Ceea ce se întrevede ca posibil, realizabil în viitor; posibilitate de dezvoltare, de realizare în viitor a ceva sau a cuiva. ◊ Loc. adj., adv. În perspectivă = (care este) pe cale sau cu șanse de a se împlini în viitor. (În România la ora actuală = zero perspective)

TÂNĂR, -Ă, tineri, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, p. gener. ființă) care este, ca vârstă, între copilărie și maturitate, care nu este încă matură.  (= ghinion, cine te-a pus să te naşti sau să vrei să fi om în viitor)

STUDÉNT, -Ă, studenți, -te s. m. și f. Persoană care urmează cursurile unei universități sau ale unui institut de învățământ superior. (= eu te-am pus să vrei să înveţi şi tu ceva)

GUVERNÁRE, guvernări, s. f. Acțiunea de a guverna; perioadă în care un guvern își exercită activitatea. – V. guverna. (actuala guvernare = adunare de oameni plicitsiţi care nu îşi văd decât propriul interes)

GUVERNÁ vb. tr. 1. a exercita autoritatea politică; a conduce un stat. ◊ a dirija, a conduce o navă. (“Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu” – Alexandru Lăpuşneanu)

Avem definiţii pentru a înţelege tot ce se întâmplă în jurul nostru, dar ce te faci când definiţiile din cărţi nu se potrivesc cu viaţa reală şi cu acest context socio-economic în care încercăm să ne dezvoltăm ca indivizi?!...

Student, viitor profesor, persoană care la un moment dat va învăţa generaţiile următoare cum să dea definiţii pentru a înţelege şi pentru a le aplica. Teoria e bună, practica ne omoară (tind să cred că asta se poate doar în România, pentru că la alte popoare teoria se regăseşte mereu în practică). Teoretic avem legi bune practic nu se pot aplica pentru că nu există metodologii (aceasta a fost explicaţia pe care am primit-o când am cerut dreptul meu garantat de lege). Teoretic suntem o ţară bogată, avem nenumărate resurse de care ne putem folosi sau care pot crea locuri de muncă, practic suntem muritori de foame. Nici în alte state studenţii nu o duc mai bine, dar nu stau în condiţiile improprii în care stăm noi şi în plus de asta au şi o serie de facilităţi, câteva avem şi noi, dar nu prea multe pentru că nu vrem să ne fie chiar aşa uşor pentru că este posibil să ne placă prea mult să fim studenţi si să invăţăm şi s-ar putea să avem mai multă carte decât cei care ne guvernează, ceea ce înseamnă că la un moment dat am putea schimba ceva, iar asta nu este bine, pentru că nu am fi corupţi. Până de curând nu am înţeles cum o persoană prost pregătită poate ajunge să ocupe o funcţie sau un post de muncă bine plătit, dar răspunsul a venit când am coborât cu picioarele pe pământ din lumea mea ideală, prin mită, ochi dulci (o anumită categorie de femei sau de ce nu chiar şi de bărbaţi), relaţii, cunoştine şi multe pile.

Cum le voi explica eu celor pe care va trebui să îi invăţ un lucru pe care nici eu nu îl înţeleg? Cum să explici unui copil că viaţa din cărţile de teorie nu este tangibilă? Cum să îi explic că nu pot să îi explic?

Perspective pentru studenţi în România NU EXISTĂ! Şi nu spun nimic nou, doar spun cu voce tare ceea ce toată lumea gândeşte. 

E.A.