Jurnal de viaţa politică, în România unui marinar

 

   Principala problemă a oamenilor simpli care nu se simt atraşi de politică, nu este lipsa de valoare a oamenilor politici (Băsescu are un talent uriaş de a manipula oamenii, mai ales prin minciuni şi diversiuni, pe care toţi le ştiu că sunt minciuni, dar aici joacă un rol important şi naivitatea poporului român) ci mai mult lipsa de încredere în actualul sistem politic. Lipsa de încredere care se manifestă mai ales datorită promisiunilor electorale neonorate anterior de oamenii politici. Promisiuni care în perioda electorală ajung, parcă, pentru fiecare alegător care beneficiază de cel puţin o promisiune, dar care după alegeri nu rămân decât cu un „Să trăiti bine”(dacă mai trăiţi), sau cu un „ De ce le este frică nu scapă”, ori câteva bancuri, cu asta rămân alegatorii din uriaşul val de promisiuni electorale. Traseismul politic este o altă cauză, ce să înţeleagă un om care a votat un candidat PNL la funcţia de deputat şi care vede ca în 9 luni acesta a intrat în UNPR şi susţine un guvern de lăcuste portocalii pe care alegătorul nu l-a votat şi nici susţinut şi care îi taie şi sufletul.    

  Oamenii s-au săturat de vânătoarea de vrăjitoare , de promisiuni de luptă împotriva corupţiei, onorate cu o doamna Kövesi şi cu nenumărate acuze îndreptate împotriva opoziţiei, dosare, o justiţie televizată, dar fără condamnări. Oamenii simpli s-au săturat de oameni politici precum Băsescu care se autoproclamă anti-comunist(tocmai el, un nomenclaturist) şi de pe urma căror declaraţii ne alegem cu un raport de 660 de pagini(mai lipseau doar 6 pagini si erau aproape de adevăr), a unui reprezentant al nomenclaturii comuniste, Tisminețki sau mai nou Tismăneanu. Băsescu a promis dezvoltare pe baza turismului şi ne-am ales cu un ministru la dezvoltare şi turism (o doamnă Udrea) care se ocupă doar de săli de sport portocalii (care se închid a doua zi după inaugurare din lipsă de oameni), la un logo(mai controversat decât personajul care l-a adus în atenţia publică şi ăsta chiar e un lucru greu de realizat) şi apariţii media zilnice în care se prezintă averea doamnei şi genţile. Băsescu a promis că o dată la trei luni vine în Piaţa Universităţii, şi nu s-a ţinut de cuvânt(mai surprinde asta pe cineva, dacă merge poate apela cu încredere la sprijinul Poliţiei şi pensionarilor militari, nu de alta dar sportul este sănătos) Am enumerat doar câteva lucruri simple, pe care cu totii le ţinem minte, dar ce s-a întâmplat cu economia naţională, cu autostrăzile promise, cu functionarii daţi afară? Ce s-a întâmplat cu prestigiul extern al tării, să ne amintim umilinţele fără precedent, adresate direct sau indirect de către şefi de stat precum Sarkozy sau Berlusconi „marelui conducător” al nostru, personal, regret că sunt contemporan cu el, şi cred că nu sunt singurul. Ce să mai amintim de legea sistemului unitar de pensii, unde voturile au fost „numărate” de o altă doamnă care pentru această fraudă a primit NUP(Neînceperea Urmăririi Penale). Dar cum o altă doamnă (nu ştim din ce motiv) se plângea că pentru a ajunge ministru trebuie să-ţi vadă preşedintele chiloţeii, avem întrebări serioase cu privire la modalitatea de accedere la funcţii publice în timpul regimului Băsescu.   

  Obligaţia USL să înlăture acest regim şi să reclădească România pe baze solide şi în primul rând să recredibilizeze sistemul politic bazat pe pluripartidism.